Sarpele de porumb (Pantherophis guttatus sau Elaphe guttata) are habitatul natural în America de Nord, unde vaneaza mici rozatoare în preajma depozitelor de cereale.

Este o reptila docila, care nu se repede sa muste, neveninoasa, ce atinge lungimea maxima de 1,2 - 1,8 metri. Daca adaugam frumosul model al pielii, asemanator cu tabla de sah, coloritul cu pete în nuante de rosu, portocaliu sau maroniu aprins, pe fond negru sau alb, precum si faptul ca este relativ usor de întretinut, reiese ca sarpele de porumb este o reptila potrivita ca sarpe de companie.

Daca în habitatul natural, un exemplar traieste, în medie, 6-8 ani, în captivitate poate atinge varsta de 23 de ani sau chiar mai mult.

Desi deloc pretentios în ce priveste conditiile din cusca, sarpele de porumb este descris ca fiind un maestru al evadarilor, astfel încat locul sau de captivitate trebuie sa fie atent închis, cu un capac sigur. În medie, o cusca ce are un volum de 64 de litri este suficienta, mai importanta fiind lungimea decat înaltimea acesteia.

Sarpele de porumb, printre materialele ce pot fi folosite la amenajarea terariului se numara gazonul artificial, scoarta de pin sau chiar simple ziare, aceasta din urma varianta doar daca nu tinem la aspectul estetic al custii. Nu este indicat nisipul sau rumegusul, pe care sarpele le poate înghiti atunci cand se hraneste.

Pentru ca îi place sa se ascunda, în interiorul custii e bine sa îi amenajam ascunzatori. Sarpele de porumb, atunci cand nu are unde sa se ascunda, sarpele de porumb este foarte stresat, refuza mancarea si poate deveni chiar agresiv. Materialul ascunzatorii conteaza mai putin, important este ca reptila sa aiba loc sa se încolaceasca înauntru.

Un aspect esential al pregatirii terariului pentru sarpele de porumb este încalzirea. Aceasta poate varia între 21 si 29 de grade Celsius, temperatura ce poate fi asigurata cu ajutorul unui simple bec aprins. Totusi, trebuie sa existe în cusca si o zona racoroasa. Nu sunt potrivite temperaturile tropicale, reptila provenind din zone cu clima temperata. Totodata, este necesar sa aiba la dispozitie un vas cat mai lat cu apa, caci va sta înauntru înainte de naparlire. Apa trebuie schimbata cat mai des. Umiditatea trebuie sa fie undeva pe la 60-70%.

Sarpele de porumb este un constructor, ucigandu-si prada prin asfixiere. Initial, îsi musca prada pentru a avea un punct fix, dupa care se înfasoara în jurul ei, lipsind-o de oxigen. Prada este apoi înghitita întreaga, de obicei cu capul înainte. Rareori se poate întampla ca victima sa fie înghitita vie.

În habitatul natural, un exemplar adult de sarpe de porumb se hraneste mai ales cu rozatoare mici, soareci si sobolani. Totusi, nu refuza nici broaste sau soparle mici, oua de pasare sau liliac. Puii se hranesc cu soparle sau broaste mici sau pui de soareci. În captivitate, daca sarpele este pui, e indicat sa manance soareci morti, congelati. Cei vii se pot zbate, riscand astfel sa îl raneasca.

Un pui mananca de doua ori pe saptamana, iar un adult doar o data, sau chiar o data la 10 zile. În perioada naparlirii, este normal sa îsi piarda apetitul.

Erpetologii recomanda ca atunci cand alegem un sarpe de porumb, sa optam pentru un exemplar care sa aiba ochi limpezi, sa aiba un orificiu anal curat, sa fie alert si sa-si agite limba. Pe de alta parte, acesta trebuie sa nu fie slab, sa nu aiba taieturi sau zgarieturi, sa nu prezinte acarieni sau capuse.

Sursa: www.agerpres.ro