Plimbarea poate părea un gest banal, de zi cu zi, însă lucrurile se schimbă atunci când avem de-a face cu rase de câini cu regim special. Trebuie să înțelegem că fiecare ieșire cu câinele trebuie să implice responsabilitate din partea noastră, fie că vorbim de câini periculoși sau de un câine ”obișnuit”.

Conform legii 258/ 2013, orice câine de pe teritoriul României care a împlinit vârsta de 3 luni trebuie microcipat și înregistrat în RECS (Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân). Microcipul este un dispozitiv de mici dimensiuni, care se implantează în ceafa animalului; acesta reprezintă un mod de identificare recunoscut la nivel național, ce conține un cod numeric unic, format din 15 cifre. Acest cod trebuie înregistrat în RECS (o bază de date națională, gestionată de Colegiul Medicilor Veterinari), cu toate datele câinelui, pe numele unei persoane sau asociații.

Practic, persoana sau entitatea respectivă devine astfel deținătorul legal al animalului și este răspunzător pentru el. Acest lucru presupune că noul proprietar este responsabil pentru a asigura toate condițiile de trai necesare bunăstării animalului, cum ar fi hrană suficientă, adăpost și îngrijire medicală corespunzătoare, dar este și direct răspunzător penru orice pagube provocate de acesta.

În urma înregistrării, medicul veterinar este obligat să vă elibereze și un carnet de sănătate, al cărui cod unic va fi trecut în RECS, precum și o foaie ce atestă că animalul apare în baza de date, care trebuie atașată la document. Carnetul va cuprinde și orice evenimente importante din viața câinelui, cum ar fi sterilizarea, toate vaccinurile și deparazitările interne și externe.

Acest carnet, ce conține codul unic de microcip și dovada că animalul este înregistrat în baza de date națională, este documentul pe care trebuie să îl purtați mereu asupra dumneavoastră, atunci când ieșiți cu câinele la plimbare. Așa cum am menționat anterior, procedura microcipării și înregistrării câinelui pe numele dumneavoastră este ceea ce vă dă calitatea de deținător legal al său, iar carnetul este dovada acestui fapt. Deși poate părea extrem, autoritățile sunt îndreptățite să ridice și ducă la adăpost un câine găsit pe domeniul public, despre care nu puteți dovedi că vă aparține, din punct de vedere legal.

În ceea ce privește condițiile în care putem plimba cîinele pe domeniul public, legea spune că animalul trebuie să fie ținut în lesă și zgardă câini sau ham câine sau chiar și botniță, în cazul în care vorbim de anumite rase de câini cu regim special.

Aceste rase de câini periculoase sunt definite de Ordonanța de Urgență nr. 55/ 2002 și se împart în două mari categorii – categoria I, în care intră rasele Pitbull, Bandog, Boerbull și metișii lor, și categoria II, ce cuprinde rase de câini ca Ciobănesc Cucazian, Cane Corso, Rottweiller, Mastino Napolitano, Mastiff, Dog Argentinian, Amstaff și metișii acestora.

Proprietarul unui astfel de câine are o serie de obligații legale pe care trebuie să le respecte, după cum urmează: în primul rând, animalul trebuie înregistrat la Asociația Chinologică Română, care va elibera un certificat cu încadrarea sa în categoria de rase de câini periculoase. Stăpânul trebuie să depună la sediul poliției de care aparține, conform domiciliului, o copie după acest certificat, împreună cu o declarație pe proprie răspundere, care să cuprindă codul unic de identificare al microcipului câinelui, precum și dovada că acesta a fost sterilizat și vaccinat antirabic.

De asemenea, trebuie să știți că înainte de a adopta un animal ce face parte din categoriile speciale de rase de câini, trebuie să îndepliniți câteva condiții esențiale – să aveți împlinită vârsta de cel puțin 18 ani, să nu aveți la activ nicio condamnare de vătămare a unor persoane și să anunțați întotdeauna în timp util (maximum 48 de ore) orice schimbare de domiciliu.

Pe lângă zgardă câini și lesă, aceste animale trebuie să poarte obligatoriu botniță, atunci când se află pe spațiul public; le este în schimb interzis accesul în mijloace de transport în comun, chiar dacă îndepliniți condițiile mai sus menționate.

Nerespectarea acestor dispoziții pot avea consecințe grave, de natură penală. Astfel, dacă un animal ce se încadrează în aceste rase de câini periculoase provoacă răni sau decesul unui animal domestic, fapta constituie contravenție și se pedepsește cu amendă între 100 și 500 de lei. Tot contravenție constituie și nerespectarea dispozițiilor de înregistrare a câinelui la poliție sau anunțarea în timp util a oricărei modificări a stării câinelui, proprietarului sau a domiciliului acestuia.

În situația în care animalul rănește o persoană, din cauza neglijenței proprietarului (cum ar fi plimbarea acestuia pe spațiul public fără botniță sau lesă), acesta din urmă este vinovat de infracțiune, care se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală.

Un aspect important de punctat, atunci când vorbim de a fi responsabili atunci când ieșim cu câinele nostru la plimbare, este cel al vaccinării, deoarece animalul ia contact cu numeroși viruși periculoși, ori de cîte ori iese din casă. Schema de vaccinare este personalizată pentru fiecare caz în parte și va fi elaborată cu medicul veterinar, în cadrul consultației la cabinet. În continuare vă prezentăm tot ce trebuie să știți despre necesitatea vaccinării, inclusiv bolile de care protejează și o privire de ansamblu asupra situației din România.

Vaccinul constă într-un ser ce conține o versiune modificată a virusului, ce declanșează o reacție a sistemului imunitar, astfel creându-se anticorpii. Eficacitatea vaccinului depinde de această reacție, care în anumite cazuri este posibil să nu aibă randament de 100%, dar și de urmarea cu strictețe a schemei de vaccinare, precum și de alți factori de mediu.

Există teorii conform cărora vaccinurile polivalente pentru animalele adulte nu ar trebui administrate în fiecare an, așa cum se practică la ora actuală, întrucât, în funcție de imunitatea cîinelui, ele pot fi rărite la 3-4 ani. Acest lucru ar putea avea un fundament în alte țări mai dezvoltate, unde nu există animale pe stradă, iar cele cu stăpân sunt vaccinate (se poate vorbi chiar de eradicarea, teoretică, a bolilor).

Însă, într-o țară ca România, cu străzi suprapopulate de animale fără stăpân, nevaccinate, concentrația de viruși care circulă este masivă. De unde rezultă că se impune vaccinarea anuală a câinilor adulți. Chiar și așa, există un mic factor de risc, întrucât anticorpii pe care organismul îi dezvoltă au, așa cum menționam mai sus, limitele sale, mai ales în fată unei asemenea ”bombardări”. Imunitatea câinelui nostru va crește pe măsura trecerii anilor și a acumulării de mai multe doze de vaccinuri polivalente.

În general, schema de vaccinare a unui câine debutează la vârsta de 5 – 6 săptămâni, cu repetări la intervale regulate în următoarele săptămâni. La finalul acestei scheme de vaccinare a puilor, el va putea primi și un vaccin antirabic. Pe toată perioada vaccinării, cât și o lună după administrarea ultimei doze, câinele trebuie să stea obligatoriu în carantină! Până când aceste doze își fac efectul, iar organismul dezvoltă anticorpi, este interzis orice contact al animalului cu alte animale sau cu spațiile publice ce pot fi contaminate.

Aceste prime serii de vaccinuri sunt extrem de importante, întrucât puii au un sistem imunitar scăzut și sunt susceptibili la numeroase boli extrem de grave, acestea fiind parvoviroza, distemper (în termeni populari – jigodia), parainfluenza canină și leptospiroza.

Parvoviroza canină este cea mai răspândită boală a puiilor, pe care o pot contacta doar animalele cu vârsta de până într-un an. Este o boală virală extrem de contagioasă, care afectează sistemul digestiv. Modul de contaminare este prin contact direct cu animalul bolnav sau cu fecalele acestuia, pe care stăpânul le poate aduce în casă pe pantofi, de exemplu. Se estimează că virusul poate supraviețui în sol pentru un an de zile, și este rezistent intemperiilor sau oricăror încercări de a dezinfecta zona respectivă. Așadar, dacă ați avut un pui diagnosticat cu parvoviroză în casă sau în curte, se recomandă să nu mai țineți pui pentru cel puțin un an.

Simptomele debutează cu letargie, vomă și diaree; virusul atacă sistemul digestiv al câinelui, așadar starea sa se va degenera rapid, cu manifestări precum scaune și vomă cu sânge, deshidratare severă, refuzul de a se alimenta, scădere masivă în greutate. Ca metodă de diagnostic, există un test rapid care se efectuează folosind materiile fecale ale animalului. Tratamentul este doar simptomatic, neexistând un leac specific; câinelui îi sunt administrate perfuzii pentru hidratare, concomitent cu antibiotice puternice, vitamine și minerale pentru susținerea organismului. Rata mortalității este foarte mare, așadar prevenția prin vaccinare este cea mai bună soluție.

Distemper sau jigodia este o boală virală extrem de gravă, ce afectează puii, dar și adulții nevaccinați și care se transmite prin contact direct cu un animal infectat sau prin ustensile folosite în comun (prin sânge). Primele semne includ febra ridicată, tusea, voma și diareea; boala atacă mai apoi sistemul digestiv, respirator și în special sistemul nervos central. Starea câinelui poate degenera rapid spre convulsii, iar tratamentul este doar simptomatic.

Leptospiroza este o infecție bacteriană foarte gravă, ce poate fi transmisă și la om, dacă luați contact cu fluidele corporale eliminate de animal. Câinele o poate contracta din apă contaminată sau zone mlaștinoase / cu noroi sau intrând în contact cu urina unui animal bolnav. Bacteriile penetrează pielea animalului și se răspândesc în corpul acestuia prin sistemul circulator; se reproduc mai apoi în sistemul nervos, ficat și rinichi. Simptomele debutează cu febră, tremurat, contracții musculare, nevoie crescută de a bea apă și de a urina. Evoluția bolii depinde de sistemul imunitar al câinelui, iar tratamentul poate fi doar al simptomelor, neexistând un leac specific. Boala poate fi fatală, dacă organele vitale cedează.

În cazul în care preferați anumite rase de câini și optați pentru cumpărare, trebuie să aveți mare grijă cu proveniența acestuia și să alegeți doar surse de încredere. Semne de întrebare în această privință ar putea fi prețul prea mic al animalului, față de prețul pieței, refuzul vânzătorilor de a vă elibera acte complete (carnet de sănătate) sau condițiile precare în care sunt ținute animalele.

Există numeroase pet-shop-uri sau canise neautorizate care practică vinderea puilor cu vaccinări și / sau deparazitări fictive sau cu produse de proastă calitate. Consecințele sunt extrem de grave, întrucât un pui cu sistemul imunitar neformat încă, ce nu a urmat o schemă corectă de vaccinare e extrem de susceptibil la boli, de cel mai multe ori fatale.

Cu toții știm că pe timp de vară, în zilele caniculare, oamenii primesc avertismente de a sta în casă la orele amiezii și de a se feri de efectele căldurii extreme. Însă v-ați pus vreodată problema că același lucru este valabil și în cazul animalelor de companie? Vă prezentăm în continuare informații despre hipertermia provocată de mediul exterior la animale, o afecțiune extrem de gravă, care se poate instala rapid și cele mai importante sfaturi de prevenție.

Spre deosebire de oameni, câinii nu transpiră prin piele, ci doar prin pernițeși limbă, așadar pentru ei este mai dificil să se răcorească. Un alt mod prin care animalul își poate regla temperatura corpului este prin intermediul respirațiilor accelerate, cu gura deschisă și cu limba afară.

O cauză a supraîncălzirii animalelor de companie este lipsa toaletării corespunzătoare – câinii cu blană lungă și / sau deasă trebuie tunși în perioadele calde ale anului, astfel încât să își mențină o temperatură normală a corpului, adică între 38 și 39 de grade Celsius. O atenție sporită trebuie acordată atunci când avem de-a face cu rase de câini originare din zone reci ale planetei, cum ar fi Husky, Chow Chow, Malamut, Saint Bernard, Mastiff Tibetan sau Akita; aceste rase de câini provin în general din zone montane și sunt adaptate mediului înconjurător, având straturi dense de blană, izolante, menite să îi protejeze de intemperii.

Tot în categoria de risc crescut de a suferi de hipertermie se află și animalele cu diverse afecțiuni pre-existente, cum ar fi cele cardiace sau respiratorii, dar și rase de câini brahicefalice. Acestea au un sistem respirator congenital ce funcționează deficitar, având fața plată și nasul scurt. Câteva exemple de astfel de rase de câini ar fi: Shih Tzu, Pug, Boxer, Mastiff, dar și Bulldog.

Pe timpul verii, atunci când îi scoatem la plimbare, câinii sunt expuși nu doar la razele soarelui, dar și la contactul direct al pernuțelor cu astfaltul fierbinte. În zilele caniculare, acesta poate ajunge până la temperaturi de aproximativ 60 – 70 de grade Celsius. Câinii de talie mică sunt și mai expuși, deoarece ei sunt mai aproape de nivelul solului, așadar trebuie să suporte și reflectarea căldurii asfaltului, nu doar contactul direct cu acesta.

Plimbarea la orele amiezii, în zilele de peste 30 de grade Celsius este așadar, interzisă; recomandăm plimbări scurte la orele dimineții sau serii, oferindu-i animalului apă și posibilitatea de a se odihni la umbră. În același timp, este important să nu lăsați niciodată câinele în soare direct, fără să se poată adăposti, fie că vorbim de o curte lipsită de umbră, sau de legarea acestuia în fața magazinului, cât timp ce vă faceți cumpărăturile.

Un alt pericol major este lăsarea câinelui în mașină, chiar dacă veți lipsi doar câteva minute și îi lăsați un geam deschis. Pe timp de vară, temperatura dintr-o mașină este undeva la 47 de grade celsius, putând ajunge chiar până la aproape 60, dacă automobilul este lăsat în soare. Rețineți faptul că animalul nu își poate regla temperatura corpului prin transpirație, așadar problemele pot surveni foarte rapid.

Primele semne pe care le puteți observa includ gâfâitul, salivația excesivă, gingii de culoare roșu închis, vomă, de asemenea animalul este confuz, letargic, prezintă mișcări necoordonate, sau se prăbușeste. Acestea indică prezența unei alterări grave a stării de sănătate a animalului, numită hipertermie.

Hipertermia se instalează ca urmare a imposibilității animalului de a-și regla temperatura corpului și de a o menține în limite normale. Aceasta crește la 41 de grade celsius sau peste, iar organismul intră în stare de șoc. Câinele va dezvolta rapid probleme respiratorii, bătăi accelerate sau neregulate ale inimii, vomă sau scaun cu sânge, convulsii, iar în fază avansată, apare cedarea organelor (insuficiență renală și hepatică), stopul cardio-respirator și decesul. Scăderea temperaturii și stabilizarea animalului devine astfel o problemă de viață și de moarte.

Ca prim ajutor, cel mai important este să luați animalul din mediul supraîncâlzit – fie din soare sau din mașina încinsă; administrați-i apă și udati-i pernuțele cu alcool sau apă, eventual înveliți-l într-un prosop umed, dacă aveți această posibilitate. Lichidele nu trebuie sa fie foarte reci, întrucât scăderea bruscă a temperaturii corporale poate genera alte probleme.

Mai departe, este esențial să vă îndreptați rapid spre cel mai apropiat cabinet veterinar și să cereți ajutor, întrucât personalul medical este capabil să îi evalueze corect starea și să intervină, în cazul în care aceasta degenerează.

Alegerea accesoriilor pentru plimbare nu ar trebui să țină cont de criterii superficiale, cum ar fi preferințe cromatice sau trend, ci mai degrabă de utilitate și comoditate pentru animalul nostru. În continuare, vă ajutăm să luați o decizie corectă, în funcție de talia, rasa sau comportamentul câinelui dumneavostră.

Primul lucru pe care trebuie să îl determinăm, atunci când alegem accesorii pentru plimbare, este ce e mai potrivit pentru noi – zgardă câini sau ham câine? Acest lucru depinde foarte mult de constituția animalului nostru, dar și de comportamentul acestuia atunci când iese afară.

Zgardă câini este în general o alegere problematică, întrucât pune presiune pe trahee, dar și pe zona cervicală. Pentru animalele ce au tendința de a trage în lesă sau de a fi agresive, folosirea unei zgărzi devine foarte periculoasă, întrucât animalul se poate sugruma sau îi putem chiar disloca o vertebră, dacă tragem brusc de lesă. Există și rase de câini cu gâtul suficient de gros, astfel încât o zgardă câini îi va ieși cu ușurință de pe cap; animalul este liber să fugă în stradă, unde se poate răni, sau îl putem pierde.

Să utilizăm un ham câine poate fi o decizie mai înțeleaptă, deoarece în cazul acestuia, presiunea se distribuie uniform pe o suprafață mai mare a corpului. Acesta are o bandă pe pieptul câinelui, se înfășoară de-a lungul picioarelor din față și se închide la spate, unde are și dispozițivul de prindere al lesei. Acest tip de accesoriu este mai indicat pentru câinii ce au tendința de a trage în lesă, dar și pentru cei cu probleme respiratorii; un exemplu ar fi acele rase de câini brahicefalice, cu nas scurt și fața plată, care au o respirație deficitară congenitală, cum ar fi Pug, Boxerii sau Bulldog.

Mai departe, lesa reprezintă și ea un element important al plimbărilor noastre. Avem de ales între modelul de lesă retractabilă, care se scurtează sau se lungește, acționată de un buton, și cea clasică, confecționată din nailon sau piele, de diverse lungimi fixe. Pentru câinii care au un comportament imprevizibil sau agresiv, cea retractabilă nu este neapărat o idee bună, întrucât într-un moment tensionat, este posibil să nu fim suficient de rapizi în a acționa butonul.

Așadar, dacă comportamentul patrupedului o impune, este mai indicat să o folosim pe cea clasică. Aceasta poate avea diferite dimensiuni, dintre care este bine să o alegem pe cea proporțională cu mărimea câinelui nostru – pentru un animal de talie mare, vom alege bineînțeles una mai lată, lungă și rezistentă.

Toate aceste accesorii au opțiunea de a fi confecționate din materiale fosforescente sau pot avea leduri aplicate; acest lucru este foarte util pentru plimbările pe timp de noapte, mai ales dacă mergem în zone intens circulate. O altă situație în care acest tip de accesorii sunt de folos este atunci când animalul este surd și / sau are o vârstă înaintată. Aceste animale au tendința de a fi mai confuze și a se dezorienta rapid, așadar este o idee bună să nu pierdem contactul vizual cu ele în niciun moment, în cazul plimbărilor nocturne.

Atunci când suntem pe trotuar, regula este ca animalul să fie în permanență ținut în lesă, atașată de o zgardă câini sau ham câine și să îl ținem la picior, adică foarte aproape de noi. Feriți întotdeauna animalul de grupurile mari de copii sau de bicicliști, întrucât el se poate speria și poate reacționa în mod imprevizibil.

Atunci când mergeți pe un spațiu verde, în general trebuie să respectați regulile din fiecare locație; acestea pot specifica faptul că există anumite zone restricționate pentru câini, cum ar fi pe iarbă sau în locurile de joacă pentru copii. În anumite parcuri, accesul pe iarbă cu câinele este permis, dar numai dacă acesta este ținut în lesă, cu obligația proprietarului de a strânge imediat materiile fecale.

În general, în parcurile din București, există spații îngrădite, special amenajate pentru câini, ce poartă numele de țarc câini, unde animalele pot zburda în voie, fără lesă. De obicei acestea sunt împărțite pe diverse mărimi sau talii ale animalelor – astfel, avem țarc câini pentru talie mică, talie medie și / sau talie mare. Trebuie să respectăm întotdeauna aceste condiții, întrucât ele sunt făcute pentru a preîntâmpina eventualele incidente neplăcute între animale.

Înainte de a intra într-un țarc câini, dacă acesta este deja ocupat, este important să întrebăm proprietarul dacă este indicat se ne alăturăm lor. Este foarte posibil să avem parte de unul care este temător sau agresiv cu alte animale și atunci se impune precauția. Dacă patrupedul nostru este cel agresiv cu alții, atunci este de preferat să evităm situațiile potențial periculoase și să renunțăm la introducerea lui în țarc.

Indiferent unde alegem să ne plimbăm cățelul și ce accesorii alegem pentru acest lucru, este foarte important să respectăm o regulă general valabilă – trebuie întotdeauna să strângem materiile fecale în urma animalului nostru! Este un gest care ține de educația civică și de igiena pe care o dorim în orașul nostru. Există punguțe speciale pentru acest lucru și coșuri de gunoi atât în parcuri, pe trotuar, cât și în țarc câini.

Există câini care au diverse probleme de comportament, ceea ce le limitează implicit anumite activități și locuri pe care le pot frecventa. Aceste tulburări de comportament pot fi determinate de factori diverși, cum ar fi vârsta animalului, educația și nivelul de dresaj pe care l-au primit, particularități ale anumitor rase de câini, precum și evenimente din trecut care le-au provocat traume. Chiar dacă acești câini nu au un comportament agresiv în mod obișnuit,  există factori declanșatori care îi pot provoca.

Astfel, patrupedul poate simți anxietate față de alți câini sau față de oameni, în general sau dintr-o anumită categorie, cum ar fi bărbați, copii, vârstnici. Acest lucru se explică de obicei prin faptul că animalul a fost în trecut agresat verbal sau fizic de un astfel de om și a dezvoltat o traumă, care se manifestă prin reticență, teamă sau agresivitate.

Anxietatea față de alți câini poate fi o tulburare de comportament motivată de o traumă, cum ar fi faptul că animalul a trăit anterior într-un adăpost aglomerat sau a fost agresat pe stradă de alți câini. Această anxietate se poate manifesta printr-un comportament de evitare a altor animale, panică sau agresivitate (lătrat sau atacat), tot din cauza fricii.

Aceste tulburări comportamentale ne pot limita foarte mult, întrucât avem de-a face cu un câine nesociabil, care poate fi imprevizibil și agresiv. Acest lucru ne poate împiedica să adoptăm un alt animal, dar și să mergem în parcuri aglomerate, fie că vorbim despre plimbarea lui în lesă pe iarbă, sau să îl lasăm liber într-un țarc câini în care sunt și alte animale.

Și lăsarea câinelui la o pensiune canină se poate dovedi imposibilă, atunci când avem de-a face cu un patruped care nu poate sta în compania altora.

Soluția pentru acești câini este să îi tratăm cu multă blândețe și răbdare, încercând să îi atragem atenția atunci când devin agresivi și să îi recompensăm cu gustări, dacă ne ascultă comenzile. O altă opțiune pentru a le corecta comportamentul este să apelăm la lecții profesioniste de dresaj canin.

În cazul în care doriți să apelați la lecții de dresaj, trebuie să știti că cei de la Clubul Câinilor Utilitari oferă în fiecare sâmbătă lecții de dresaj gratuit, în parcul Crângași, pentru orice câine maidanez adoptat. Aceștia sunt conștienți de numeroasele provocări pe care le întâmpină acești câini, care nu au avut o viață ușoară și vă oferă o soluție la îndemână pentru reabilitarea lor.

Pe piață se găsește o ofertă foarte variată de hăinuțe speciale pentru animale. Folosirea acestor accesorii reprezintă doar un moft sau este o necesitate pentru patrupedele noastre? Răspunsul la această întrebare, precum și când se impune folosirea lor, aflați în cele ce urmează.

Hainele pentru câini sau pisici se folosesc pentru a menține temperatura corporală la un nivel normal, atunci când animalul se află într-un mediu rece. Acest lucru este în general valabil pentru plimbările în natură în perioadele reci ale anului, când putem alege hăinuțe tricotate sau matlasate, din material impermeabil, perfecte atunci când plouă. Există și îmbrăcăminte din material reflectorizant, foarte util pentru plimbările nocturne sau în zone intens circulate.

Hainele pot fi folosite însă și în interiorul casei, atunci când animalul face parte din rase de câini sau pisici fără păr sau cu păr scurt, care nu le poate ține de cald. O altă situație în care animalul necesită purtarea de îmbrăcăminte în casă este aceea în care alegem să îl tundem pe tot parcursul anului, fie pentru că suntem alergici la blana de animale, fie pentru că vrem să avem o cantitate cât mai redusă de păr în interiorul locuinței.

Atunci când alegem un astfel de accesoriu pentru animalul de companie, este important să o facem luând în considerare nevoile sale specifice, cum ar fi – mărimea și greutatea acestuia (astfel încât haina să fie comodă), capacitatea acestuia de a face față frigului (un animal fără păr sau tuns la piele va avea cu siguranță nevoie de o haină mai groasă, matlasată, în timp ce unul cu blană normală poate primi o haină mai subțire).

O altă metodă prin care putem proteja animalul împotriva intemperiilor este să folosim o ceară specială ce se aplică pe pernuțe; aceasta are rol izolant și protejază lăbuțele de îngheț, dar și de sarea folosită iarna pe străzi, care poate provoca durere și iritații la nivelul pernițelor animalului.

sursa: https://greenvetcare.ro