Bogdan Chirovan a iubit cainii dintotdeauna, iar în urma cu cativa ani, din "joaca", si-a descoperit pasiunea pentru dresajul canin. Dupa cum ne-a marturisit, a pornit în deslusirea tainelor acestei activitati întai autodidact, citind, exersand zilnic cu cainele sau, si, apoi, participand la numeroase cursuri, seminarii de specialitate, în tara, dar si în strainatate, iar astazi este instructor de dresaj de baza, membru al Clubului de Dresaj Canin din Romania, dar si vicepresedinte al Asociatiei Chinologice (ACh) Covasna. S-a ocupat de numerosi catei de-a lungul timpului, prin mai multe tipuri de dresaj, precum dresajul de disciplina de baza, de paza si aparare, dar si pregatind caini ghizi pentru nevazatori. Despre pasiunea si meseria sa, despre planuri de viitor, si nu numai, Bogdan Chirovan ne-a spus mai multe, în cadrul unui interviu pe care ni l-a acordat ieri.

M-am apucat de dresaj dintr-o joaca. Cred ca în urma cu circa 10-12 ani eram proprietarul unui Bull Terrier Englez pe care l-am dat la dresaj si de atunci, împreuna cu cel care se ocupa de caine, am început si eu sa experimentez tot felul de miscari cu cainele. De dresaj cu adevarat m-am apucat în urma cu cinci ani cu cainele meu - Ciobanesc German - Waldo Stress. Mai întai singur, apoi am început dresajul pentru sport, în general, pentru IPO (n.r. - pentru cainele de paza si aparare), în special, împreuna cu prietenul meu Laszlo Istvan din Miercurea Ciuc, de la care am învatat elementele de baza ale acestui sport. Ulterior, am urmat mai multe cursuri, seminarii de specializare, atat în tara cat si în strainatate, devenind apoi si Instructor de dresaj canin de baza, membru al Clubului de Dresaj Canin din Romania.

Înainte de ocupatia aceasta, am desfasurat diverse activitati economice private, de la comert în magazine specializate, trecand prin productia de mobilier si terminand cu exploatarea pietrei în cariera. O perioada am fost chiar si angajat al unei companii din Bucuresti, ca director de zona la o fabrica de cherestea din Barcani, dar firma a dat faliment si am ramas fara ocupatie (...). Din acel moment, nemaiavand activitate, m-am apucat de dresaj cu cainele meu.

Familia a luat totul ca pe o gluma, asa cum si era de fapt la început. Au tratat totul ca pe un hobby de-al meu, ca si pescuitul. Abia cu trecerea timpului au realizat ca totul s-a transformat într-o meserie si asta a venit la pachet si cu unele inconveniente. Plecam de acasa cu cainii mai multe zile, la seminarii sau competitii, aveam cheltuieli destul de serioase cu materialele necesare într-o astfel de activitate, munca a început sa-mi acapareze o mare parte din timp si atentie, iar asta nu a fost foarte placut pentru familia mea.

Din punctul meu de vedere, nu este o meserie dificila. Atunci cand muncesti cu pasiune, seriozitate si nu în ultimul rand consecventa, nu o mai simti ca pe o meserie. Atunci cand urmaresti si performanta într-un astfel de domeniu, lucrurile se schimba radical si puteti privi aceasta activitate ca orice activitate a unui sportiv de performanta, cu multe renuntari si sacrificii, cu antrenamente regulate si obositoare, cu o viata sociala ceva mai putin activa.

În Romania, meseria aceasta este privita ca o curiozitate. Este privita ca o meserie usor de neînteles si în acelasi timp foarte interesanta.

Meseria aceasta nu este una profitabila. La noi în judet nu se poate supravietui din asa ceva. Oamenii au probleme mai stringente de rezolvat si sunt nevoiti sa lase pe un plan secundar educarea patrupedului. Nu este o meserie care te poate motiva prin castigurile materiale realizate, dar satisfactia lucrului facut bine si competitiile castigate, iti dau puterea de a merge mai departe.

Din pacate, copiii mei nu prea sunt foarte interesati de genul acesta de activitate. Baiatul meu, Vlad, are calitati si ar putea cu usurinta sa faca aceasta meserie, doar a crescut cu cainii, dar prefer sa-l stimulez spre o alta meserie din care sa poata trai si dresajul sa fie doar o pasiune.

Nu cred ca m-as mai putea întoarce la munca în colectivitati umane si sper sa nu fiu vreodata nevoit sa fac acest lucru.

Este atat de placut sa lucrezi cu cainii, încat mi-ar fi foarte greu sa mai lucrez cu oamenii.

Am facut mai multe tipuri de dresaj, de la dresajul de disciplina de baza, trecand prin dresajul cainelui ghid pentru nevazatori si terminand cu dresajul de sport BH (n.r. -Begleithundprüfung - „caine disciplinat") si IPO (n.r. - pentru cainele de paza si aparare). 

Ati amintit ca ati dresat si caini ghizi pentru persoanele nevazatoare. A fost mai dificil?

Da, dresajul cainelui ghid pentru nevazatori este dificil, necesita o perioada de munca întinsa pe mai multe luni, multa rabdare si mai ales disponibilitatea la efort si a celui ce urmeaza sa foloseasca acel caine în continuare, puterea si determinarea acestuia pentru a munci alaturi de caine. La noi, genul acesta de munca este îngreunata de conditiile grele întalnite pe traseu, cum ar fi santiere prost semnalizate, masini parcate pe trotuare, etc.

Da, avem în plan, prin Asociatia Chinologica (ACh) Covasna, asociatie nou înfiintata si afiliata la Asociatia Chinologica (ACh) Romana, formarea unor caini de terapie pentru persoane cu diverse dizabilitati, pentru oameni aflati în suferinta în spitale, azile, centre de tratament, etc.

Spuneti-ne va rog mai multe despre activitatea dumneavoastra în cadrul Asociatiei Chinologice (ACh) Covasna, dar si despre canisa dvs!

Aici este ceva mai mult de discutat. Judetul nostru nu mai avea o astfel de asociatie de mai bine de 8 ani, iar crescatorii de caini din judet au fost nevoiti sa se înscrie în alte asociatii din tara pentru a-si putea continua activitatea. În cadrul Asociatiei, eu ocup functia de vicepresedinte si împreuna cu presedintele Kerekes Karol, secretara Kodolanyi Ildiko si chinotehnistul Godra Attila si cu ajutorul celorlalti membri activi, încercam sa punem pe picioare activitatea de baza a acesteia. Asociatia Chinologica (ACh) Covasna este de curand înfiintata si dorim sa reînviem în judetul nostru pasiunea pentru chinologie prin organizarea de diverse evenimente, asa cum a fost Campionatul National de lucru pentru Ciobanesc German, desfasurat recent, expozitii canine, demonstratii de dresaj asa cum am organizat de Zilele orasului; în curand avem în plan diverse demonstratii în scoli si gradinite (poate cu ocazia sarbatorilor de iarna) (...).

În ceea ce priveste canisa mea nu prea stiu ce sa va spun.... Suntem un grup de prieteni care ne-am reunit cainii în aceasta canisa. Numele ei este "KONIG von TAU" si suntem crescatori de Ciobanesc German din linii de lucru. Cautam sa evidentiem si sa popularizam aceasta rasa, mai putin cunoscuta la noi. Avem în canisa numai caini cu examene de lucru promovate, cu teste de displazie facute si cu un caracter deosebit pentru lucru. Cautam sa promovam cainele sanatos, versatil, cu disponibilitate mare la munca, un bun paznic, dar în acelasi timp sociabil, echilibrat si atasat de familie. Acum urmeaza sa avem primul nostru cuib, o femela urmeaza sa fete pe la jumatatea lunii decembrie si speram la un cuib sanatos si omogen.

Revenind la dresaj, spuneti-ne, va rog, care sunt rasele cele mai versatile!

Rasele cel mai versatile sunt, din punctul meu de vedere, Ciobanescul German linie de lucru si Ciobanescul Belgian Malinois, dar pentru diverse specializari pot fi aduse în discutie diverse rase, cum ar fi Rottweiler, Doberman, Schnauzer, Labrador si altele. De fapt, marea majoritate a raselor a fost creata pentru a satisface o anumita utilitate, o anumita nevoie a omului.

Un caine poate începe dresajul de baza în jurul varstei de 7-8 luni si poate sa învete cu succes si la 3-4 ani, daca este echilibrat si nu are devieri de comportament ce nu mai pot fi corijate. Cred ca si un caine mai batran de 4 ani poate fi educat cu succes, daca nu au fost facute greseli grave de catre proprietar de-a lungul vietii acestuia.

Cautarea de trufe este o activitate pentru care tot mai multe persoane manifesta interes. Ce rase ar fi mai potrivite pentru a fi folosite la cautarea trufelor?

Dresajul pentru cautarea de trufe este un dresaj de specializare a cainelui si nu poti folosi orice fel de caine, nu neaparat o rasa specifica, ci anumite trasaturi de caracter ale animalului. Sunt multe de spus aici (...) Ca idee, cele mai utilizate rase pentru asa ceva sunt: Lagotto Romanolo, Labradorul, Bracul German, Visla Maghiara, dar si alti vanatori iscusiti cum ar fi Coker-ul sau Caniche-ul.

Sincer, nu m-am gandit sa dresez alte animale si nici nu cred ca voi face acest lucru.

Fiecare încearca sa convietuiasca în cele mai bune conditii cu propriul animal si doreste o educatie normala a acestuia. Am mai avut solicitari pe care am fost nevoit sa le refuz, mai ales în legatura cu paza proprietatii. Unele persoane doreau o stimulare a instinctelor de paza ale cainilor, dar asta nu fac numai daca acel caine are potential pentru asa ceva (nici noi, oamenii, nu suntem toti niste "razboinici") si numai dupa dresajul de disciplina, pentru ca un caine care învata sa atace, trebuie în primul rand sa poata fi oprit.

În legatura cu rasele periculoase, eu nu le-as numi chiar asa, ci mai degraba rase cu un potential agresiv nativ ceva mai pregnant. Cainii apartinatori ai acestor rase nu sunt niste fiare, sunt niste caini care cu un dresaj facut la timpul potrivit, pot fi niste animale de companie deosebit de docile si echilibrate. Evident, asta nu înseamna ca nu trebuie înregistrati la Asociatia Chinologica si la Politie, asa cum prevede legea.

Rasa mea preferata este Ciobanescul German din linii de lucru si subliniez acest lucru, desi aceasta rasa nu este despartita în linie de lucru si linie de show, practic vorbim de doi caini diferiti. Asta, evident nu este rau sau bine, ci este un fapt nerecunoscut oficial. Iubesc cainii din aceasta rasa pentru ca sunt caini inteligenti, cu mare capacitate de efort, cu disponibilitate la munca si pentru diversitatea de domenii în care poate fi folositi, de la caini de terapie si salvare de suprafata, la caini de patrulare, de urma si de interventie, etc. Pe langa Ciobanescul German, îmi plac mai toate rasele cu potential si dorinta de lucru, cum ar fi Ciobanescul Belgian Malinois, Rottweiler, Doberman, Schnauzer, Labrador.

Realizari....

Nu pot sa împart realizarile mele în importante si mai putin importante. Ma bucur foarte tare si atunci cand reusesc sa dresez bine un caine de companie ca si atunci cand castig o competitie mai mult sau mai putin importanta. Asta înseamna, dupa parerea mea, bucuria muncii, placerea construirii, nu admirarea unei constructii finalizate.

În final, daca aveti un mesaj pentru cititorii nostri, dar si un sfat pentru iubitorii de caini...

Invit toti posesorii de caini din judetul nostru si nu numai, sa se înscrie în Asociatia Chinologica (ACh) Covasna. Aici, împreuna cu o echipa tanara, energica si onesta, vom încerca sa organizam cat mai multe evenimente chinologice importante, încercand în acelasi timp sa le fim de folos cu orice tine de activitatea noastra. În legatura cu dresajul, nu pot decat sa-l citez pe un prieten de-al meu: "UN CAINE EDUCAT, UN PRIETEN CASTIGAT!"