Această boală este foarte contagioasă ceea ce o face mult mai răspândită în adăposturi, societățile umanitare, unitățile cu regim de pensiune și cabinetele de cosmetică și frizerie în care sunt o mulțime de animăluțe de companie. Igiena precară, alimentația deficitară și supraaglomerarea, toate pot favoriza infestarea.

Pisoii par să fie mai sensibili decât animalele mai în vârstă, dar infestarea adulților este, de asemenea, observată. De asemenea, se pare că pisicile cu părul lung sunt mult mai predispuse să contracteze această parazitoză a pielii.

· Prezența crustelor asemănătoare cu niște fulgi sau solzi printre firele de păr situate mai ales de-a lungul spatelui

· Prurit (mâncărime) la unele animăluțe de companie

· Înroșirea pielii la unele animăluțe de companie

Un istoric medical poate dezvălui o problemă de piele, exteriorizată prin mâncărime și prezența crustelor solzoase la unul sau mai multe animăluțe din casă, adesea, după introducerea recentă a unui nou animăluț de companie. Acești acarieni pot infesta temporar oamenii, așa că este posibil să treceți printr-un episod de erupție cutanată, pruriginoasă pe brațe, abdomen, spate și piept.

Medicul dvs. veterinar va iniția un examen fizic (consult), care foarte probabil va dezvălui pielea solzoasă, caracteristică de-a lungul spinării pisicii. Cu toate acestea, nu toate animăluțele prezintă această distribuție a leziunilor. Acești acarieni sunt mari în comparație cu alți acarieni, iar în cazurile de infestație masivă, îi veți putea observa pe piele cu ajutorul unei lupe.

· Pieptenele pentru purici. Pieptănarea cu un pieptene pentru purici este, probabil, metoda cea mai sigură de diagnostic. Pisica trebuie să fie pieptănată meticulos pe tot corpul, iar crustele care sunt colectate pe pieptene trebuie să fie examinate la microscop. De asemenea, aceste cruste pot fi așezate pe un fundal întunecat și observate. Acești acarieni apar ca niște pete albe care se deplasează în colo și-ncoace, de unde și numele de acarienii „mătreței umblătoare".

· Raclatele de piele. Examinarea microscopică a pielii este mai puțin concludentă decât pieptănarea cu un pieptene pentru purici în cazul înfestațiilor reduse deoarece numai o mică zonă de piele este investigată. Raclatele de piele sunt adesea efectuate pentru a exclude alte boli de piele manifestate cu mâncărime, cum ar fi râia (scabia), iar acarienii pot fi prelevați prin aceată manoperă.

· Banda de acetat de celuloză. Amprentarea pielii cu benzi curate și transparente de acetat de celuloză poate colecta acarienii, care pot fi vizualizați atunci când benzile sunt așezate pe o picătură de ulei mineral pe o lamă și sunt observate la microscop. Ca și metoda precedentă, această metodă are dezavantajul prelevării de probe doar dintr-o zona restrânsă de piele.

· În cazurile în care acarienii nu pot fi găsiți, dar un parazit este suspectat, medicul dvs. veterinar se poate hotărî să trateze boala și să aștepte răspunsul la tratament. Acest procedeu se numește diagnostic terapeutic. În cazul în care animăluțul tratat răspunde la tratamentul specific pentru o anumită boală se confirmă diagnosticul de suspiciune.

Deși pudrele, șampoanele și spray-urile anti-purici folosite în mod uzual pot oferi o ameliorare temporară a cheiletielozei, tratamentul mult mai agresiv este necesar pentru ca succesul terapiei împotriva acarienilor mătreței umblătoare să fie pe termen lung. Având în vedere că această boală este contagioasă, toate animăluțele de companie din casă ar trebui să fie tratate.

· Ivermectina este un tratament eficient pentru cheiletieloză. Aceasta poate fi administrată prin injectarea subcutanată (sub piele) sau pe cale orală. Acest medicament este utilizat de obicei o dată la fiecare 1-2 săptămâni, timp de cel puțin 4 săptămâni.

· Selamectina (Revolution® și Stronghold®), imidaclopridul (Advantage®) și fipronilul (Frontline®) sunt medicamente topice (cu aplicare locală) care sunt aplicate pe pielea pisicilor între spete (omoplați). Aceste medicamente oferă rezultate în tratarea cheiletielozei. Ele sunt adesea aplicate lunar, timp de cel puțin 2 luni.

· Îmbăierile cu săpun cu sulf sunt eficiente, deși tunderea părului poate fi necesară în cazul raselor cu părul lung și mediu pentru a obține cele mai bune rezultate. Este posibil ca îmbăierile să trebuiască să fie făcute săptămânal, timp de 6-8 săptămâni.

· Spray-urile care conțin piretrină pot fi utilizate în aplicări săptămânale, timp de 3-4 săptămâni.

· Indiferent ce tratament este ales, este important ca toate animăluțele de companie din casă să fie tratate.

Prognosticul

Prognosticul este favorabil în cazul în care este instituită terapia adecvată și eficientă și sunt tratate toate animăluțele de companie din casă.

Îngrijirea la domiciliu și Prevenția

„Tratarea" mediului de viață poate fi necesară pentru a preveni reinfestarea. Spălați toate așternuturile și aruncați periile și pieptenii. Aspirați carpetele, covoarele și tapițeria temeinic și în mod repetat și pulverizați prin casă cu un spray anti-purici.

Deși prevenția este dificilă, există unele măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce apariția. Evitați contactul cu pisica cât timp este infestată, deoarece acești acarieni sunt extrem de contagioși. Asigurați-vă ca orice animăluț nou pe care doriți să-l adoptați sau achiziționați să fie examinat de către un medic veterinar înainte de a-i permite accesul în casă. Cheiletieloza poate fi transmisă la om, așa că oricine atinge animăluțul infestat trebuie să se spele conștiincios pe mâini și să facă uz de mijloacele de protecție corespunzătoare.

Scris de Dr. Rocsana Neculai-Pascu

Medic veterinar